Definita cuvantului stambă
stámbă (-be), s. f. – 1. Țesătură ușoară de bumbac. – 2. (Înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. It. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de țăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă „a imprima, a publica”, cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s. f. pl. (varietate de țesături de stambă); stămbărie, s. f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s. f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ștampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var. din germ. Stempel; stampila (var. ștampila), vb. (a pune ștampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s. n. (matriță pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stambă
huímă, huíme, s.f. (reg.) femeie pocită, urâtă, diformă. Vezi definitia »
TERMOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emisiune de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. (< fr. thermoluminescence) Vezi definitia »
RÓCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc) Vezi definitia »
BISÉRICĂ (lat. basilica) 1. Instituție a creștinismului, întemeiată de Hristos, care asigură comuniunea oamenilor cu Dumnezeu prin actul de credință și prin participarea la slujbele săvîrșite de cei învestiți cu puterea Duhului Sfînt în vederea mîntuirii. Este alcătuită din totalitaea celor botezați și care cred în Hristos. ♦ B. primară = comunitate religioasă întemeiată de Iisus Hristos și reunind primii creștini. B. universală = larga comuniune a celor care cred în Iisus Hristos; semnul umanității răscumpărate prin Hristos. B. locală = manifestare a b. universale într-un loc, garantată de episcop, prin care orice b.l. se află în comuniune cu b. universală. Primele b.l. au fost organizate, după Cincizecime de apostolii lui Hristos. 2. Ansamblul credincioșilor reuniți într-o comuniune creștină particulară. ♦ B. ortodoxă v. ortodoxie. B. catolică v. catolicism. B. protestantă v. protestantism. B. evanghelică (sau luterană) v. luteranism. B. reformată (calvină) v. calvinism. B. unitariană v. unitarism. B. anglicană v. anglicanism. B. romană unită cu Roma (greco-catolică) v. greco-catolici (uniți). B. baptistă v. baptism. B. lui Dumnezeu apostolică v. penticostal. B. armeano-gregoriană = confesiune creștină contituind b. de stat a Armeniei (301) despărțită de Patriarhia Ortodoxă de la Constantinopol (506). 3. Lăcaș de închinare public al creștinilor, în care este preamărit Dumnezeu și se săvîrșește liturghia. Vezi definitia »
MÁSĂ s.f. 1. Mărime caracteristică unui corp, exprimată prin câtul dintre forța care se exercită asupra lui și accelerația pe care o are acest corp. ♦ (Curent) Corp solid, compact; bloc. 2. Mare mulțime de oameni. ◊ Mase populare = totalitatea claselor și păturilor sociale dintr-o anumită etapă istorică ale căror interese concordă cu cerințele dezvoltării societății. ♦ Cantitate mare. [Cf. fr. masse, it., lat. massa]. Vezi definitia »