EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

MONOIDEÍSM s. n. Predominare a unei singure idei în gândire. [Pr.: -no-i-] – Din fr. monoïdéisme. Vezi definitia »

ALELOTROPÍSM s. n. atracție reciprocă dintre două celule, organisme. (< fr. allélotropisme) Vezi definitia »

TRANSFORMÍSM s.n. Concepție biologică potrivit căreia numeroasele specii vegetale și animale de astăzi provin, în urma unui îndelungat proces istoric natural, din câteva specii, care au existat și care se deosebesc de speciile actuale; evoluționism. [Cf. fr. transformisme]. Vezi definitia »

XEROMORFÍSM s. n. Totalitatea particularităților legate de rezistența la secetă a xerofitelor. – Din fr. xéromorphisme. Vezi definitia »