Definita cuvantului stîrc
stîrc (-ci), s. m. – 1. Bîtlan (Ardea alba, A. cinerea, A. purpurea, A. garzetta). – 2. (Banat, Olt.) Barză (Ciconia alba). – Mr. stircu „barză”. Sl. strŭkŭ (Cihac, II, 362; Conev 55), cf. bg. stărk și cocostîrc. – Der. stîrci, vb. refl. (a se ghemui); stîrciog, s. m. (Olt., stîrc; axul depănătoarei).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stîrc
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec. Vezi definitia »
CISTICÉRC s. m. ultimul stadiu larvar al unor tenii, asemănător unei bășicuțe cât un bob de mazăre. (< fr. cysticerque) Vezi definitia »
cearc s.m. (înv.) compas, cerc; cearcăn. Vezi definitia »
falvárc s.n. (reg.) moșie mică; fermă. Vezi definitia »
QUÁRC, quarcuri, s. n. (Fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare. [Pr.: cuarc, var. (după alte surse) quark]. – Din engl., fr. quark. Vezi definitia »