BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk. Vezi definitia »

USÚC, usucuri, s. n. Substanță unsuroasă, albă-gălbuie, secretată de glandele sebacee și sudoripare ale ovinelor, care protejează fibrele de lână, menținându-le rezistența și elasticitatea. ♦ Apă unsuroasă rezultată din prima spălare a lânii (și folosită în medicina populară la tratamentul scabiei). – Lat. suc(c)us + usuc (prez. ind. al lui usca). Vezi definitia »

ȘLUC, șlucuri, s. n. (Reg.) Înghițitură. – Din germ. Schluck. Vezi definitia »

cuc² s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare. Vezi definitia »

ștruc, ștrúcuri, s.n. (înv.) postav gros. Vezi definitia »