Definita cuvantului buc
BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu buc
surtúc (-curi), s. n. – Haină bărbătească din postav. – Mr. siurtuc. Fr. surtout, prin intermediul ngr. σουρτούϰο, mai puțin probabil prin cel al rus. sjurtuk (Sanzewitsch 209; Bogrea, Dacor., I, 292), cf. sb. surtuka, alb. surtukë. – Der. surtucar, s. m. (tîrgoveț, orășean). Vezi definitia »
turdulúc, turdulúci, s.m. (reg.) tăvălug. Vezi definitia »
piciorúc s.n. (reg.) picioruș. Vezi definitia »
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. (Înv.; adesea fig.) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vestiți prin cruzimea lor). – Tc. bașıbozuk „trupe neregulate”. Vezi definitia »
șuștulúc, șuștulúci, s.m. (reg.) mototol, ghemotoc. Vezi definitia »