Definita cuvantului strădanie
strădánie (-ii), s. f. – 1. (Înv.) Chin, suferință, calvar. – 2. Efort, silință. Sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu „care îndură”, cu suf. -nic (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forța, a se căzni), cf. sl. stradati „a îndura”; străduință, s. f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strădanie
EPIGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu descifrarea și interpretarea inscripțiilor. [Gen. -iei. / < fr. épigraphie]. Vezi definitia »
ONOMATOFOBÍE s. f. teama patologică de a rosti anumite cuvinte. (< fr. onomatophobie) Vezi definitia »
TOXOFOBÍE s. f. teamă patologică de otrăvuri; toxicofobie. (< fr. toxophobie) Vezi definitia »
ABLEFARÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală, caracterizată prin lipsa parțială sau totală a pleoapelor. [Gen. -iei. / < fr. ablépharie, cf. gr. ablepharos – fără pleoape]. Vezi definitia »
HIEROGAMÍE s. f. împreunare a unui zeu cu o zeiță sau a două principii de sex opus, care figurează într-un mare număr de religii. (< fr. hiérogamie) Vezi definitia »