Definita cuvantului stramă
strámă (-me), s. f. – Destrămătură. Lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare „a destrăma”; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s. f. (destrămătură; lînă vopsită).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stramă
GALACTOPOIÉZĂ s. f. galactogeneză. (< fr. galactopoïèse) Vezi definitia »
SUBCULTÚRĂ, subculturi, s. f. 1. Tendință de manifestare subiacentă a unei culturi elementare. 2. Cultură a grupurilor și subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnică. – Din engl., fr. subculture. Vezi definitia »
RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence) Vezi definitia »
MUCINÁZĂ s. f. ferment al sucului intestinal, care coagulează mucina. (< fr. mucinase) Vezi definitia »
STRIGOÁICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din – strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă. Vezi definitia »