Definita cuvantului strănut
strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strănut
ȘUT2 s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot) Vezi definitia »
UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut. Vezi definitia »
COSMONAÚT, -Ă s. m. f. astronaut. (< fr. cosmonaute) Vezi definitia »
a o da la umplut expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. Vezi definitia »
întrecút s.n. (înv.) întrecere. Vezi definitia »