Definita cuvantului strivi
striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strivi
PAHLAVÍ s.f. (Lingv.) Limba persană vorbită între sec. III și IX, pentru care se folosea un alfabet semitic. [Var. pehlevi s.f. / < fr., engl. pahlavi < cuv. persan]. Vezi definitia »
stăví (-vésc, ít), vb. refl.1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative.Der. stavăr, s. n. (înv., Mold., constanță, perseverență), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică și Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s. f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziție, stat”; stăvar, s. m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s. f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s. n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica). Vezi definitia »
DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire]. Vezi definitia »
VOROVÍ, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty. Vezi definitia »
AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z