tălmăcit, -ă, tălmăciți, -te adj. (intl.) care cunoaște din auzite unele procedee, dar nu le poate aplica. Vezi definitia »

HEMISAPROFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă saprofită) care mai posedă și aparat clorofilian. (< fr. hémisaprophyte) Vezi definitia »

MEGALÍT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. mégalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatră]. Vezi definitia »

CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith) Vezi definitia »

LĂCOMÍT, -Ă, lăcomiți, -te, adj. (Rar) Lacom, hrăpăreț. – V. lăcomi. Vezi definitia »