IMPROVIZÁȚIE s. f. improvizare. ◊ lucru făcut la repezeală, spontan, la moment. ◊ interpretare nepregătită, nenotată a unei compoziții muzicale, pe care interpretul o creează în acel moment; piesă muzicală astfel executată. ◊ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation) Vezi definitia »

PIRIDOXINURÍE s. f. prezența piridoxinei în urină. (< fr. pyridoxinurie) Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio. Vezi definitia »

PSIHROMETRÍE s. f. determinare a umidității atmosferice, bazată pe efectul de răcire al evaporării. (< fr. psychrométrie) Vezi definitia »

TELEREDÁCȚIE s. f. redacție a emisiunilor de televiziune. (< tele² + redacție) Vezi definitia »