Definita cuvantului electrovalență
ELECTROVALÉNȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu electrovalență
FLÁMĂ, flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma. Vezi definitia »
BIOLÍZĂ s. f. descompunere a materiei organice sub acțiunea organismelor vii. (< fr. biolyse) Vezi definitia »
dugheánă (dughéne), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci. Vezi definitia »
ÎNJUNGHIETÚRĂ, înjunghieturi, s. f. 1. Senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi. 2. Rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fost înfiptă lama cu care s-a înjunghiat. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -ătură. Vezi definitia »
țolícă, țolíci, s.f. (reg.) haină uzată, buleandră. Vezi definitia »