Definita cuvantului tendință
tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tendință
HĂMĂIÁLĂ, hămăieli, s. f. Faptul de a hămăi; lătrat (al mai multor câini deodată), hămăit, hămăitură. – Hămăi + suf. -eală. Vezi definitia »
ANTIMETATÉZĂ s. f. antimetabolă. (< fr. antiméthathèse) Vezi definitia »
BUTILÉNĂ s.f. Hidrocarbură cu patru atomi de carbon și o dublă legătură; butenă. [< fr. butylène]. Vezi definitia »
MANTÉLĂ s. f. mantilă (1). (< it. mantello) Vezi definitia »
chelarábă (calarábă), chelarábe (calarábe), s.f. (înv.) brozbă, gulie. Vezi definitia »