MEÁNDRU, meandre, s. n. 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. ♦ P. anal. Sinuozitate, cotitură (a unui drum). 2. Motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă. [Pr.: me-an-] – Din fr. méandre. Vezi definitia »

CADENȚMÉTRU s. n. instrument de măsură a radioactivității. (< germ. Kadenzmeter) Vezi definitia »

PICNOMÉTRU s. f. instrument folosit în picnometrie. (< fr. pycnomètre) Vezi definitia »

INSALÚBRU, -Ă adj. neigienic, dăunător sănătății. (< fr. insalubre) Vezi definitia »

ȘÓPRU s. n. v. șopron. Vezi definitia »