ABÁ, abale, s.f. 1. Țesătură groasă de lână (prelucrată la piuă), din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. (din turcă aba) Vezi definitia »

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat. Vezi definitia »

PERTURBÁ vb. I. tr. A tulbura; a provoca dezordine. [Cf. fr. perturber, it., lat. perturbare]. Vezi definitia »

ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib. Vezi definitia »

șíba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șuba! Vezi definitia »