Definita cuvantului tipar
tipár (-re), s. n. – 1. Formă, matrice. – 2. Etalon, șablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicație. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s. f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s. f. (publicație); tiparnă, s. f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniță, s. f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tipar
ibrictár, ibrictári, s.m. (înv.) slujbașul Curții fanariote care prezenta domnului ibricul de spălat mâinile. Vezi definitia »
RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Cement radicular = țesut de tip conjunctiv, cu un grad ridicat de mineralizare, care acoperă suprafața radiculară a dinților și, uneori, o mică porțiune din coroana dintelui. Vezi definitia »
SUBLOCATÁR, -Ă s. m. f. subchiriaș. (după fr. sous-locataire) Vezi definitia »
SULIȚÁR, sulițari, s. m. Sulițaș. – Suliță + suf. -ar. Vezi definitia »
EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius]. Vezi definitia »