Definita cuvantului tir
tir (-ruri), s. n. – Tragere cu arma. Fr. tir. – Der. tiraj, s. n., din fr. tirage; tiralior, s. m., din fr. tirailleur. Tiră, s. f. (Arg., șleahtă, bandă de hoți) pare să aibă aceeași origine, cf. fr. tire „pungășie”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tir
corhír s.m. (înv.) legumă. Vezi definitia »
șpalír, șpalíre, s.n. și șpalíri,, s.m. (reg.) 1. (s.n.) riglă cu latura de 24 de milimetri și lungă de câțiva metri. 2. (s.m.) muncitor care confecționează șpalire. Vezi definitia »
zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130). Vezi definitia »
MARTÍR, -Ă s.m. și f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [Cf. fr., lat., gr. martyr]. Vezi definitia »
clistír (clistíre), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir. Vezi definitia »