Definita cuvantului tiriac
tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tiriac
VÂNDĂLÁC s. n. (Reg.) Fân adunat în șiruri lungi, din care se fac căpițe sau clăi. ◊ Loc. adv. De-a vândălacul = de-a berbeleacul. [Var.: vândălág s. n.] Vezi definitia »
PITÁC1, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ. Vezi definitia »
IAPRÁC s. m. (Iht.; reg.) Somn mic. – Din tc. yaprak „foaie, frunză”. Vezi definitia »
ZLAMÁC s.m. Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). Vezi definitia »
ZABRÁC, zabrácuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa]) Vezi definitia »