Definita cuvantului titlu
títlu (-uri), s. n. – Nume, rang; drept; cuvînt sau text din fruntea unei lucrări. – Var. înv. titol, titulă, tituluș. Mr. titlu. Mgr. τίτλος (Murnu 57), cf. sl. titlŭ (Cihac, II, 413). Sec. XVII. Tituluș, prin pronunție mag. din lat. titulus (Gáldi, Dict., 163). – Der. titula, vb. (înv., a intitula); titrat, adj., din fr. titré; titular, adj., din fr. titulaire; titulatură, s. f., din germ. Titulatur; întitula, vb. (a numi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu titlu
chíclu, chícluri, s.n. (înv.) cerc. Vezi definitia »
TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus) Vezi definitia »
bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare! Vezi definitia »
EMICÍCLU, emicicluri, s. n. V. hemiciclu. Vezi definitia »
ÁMPLU adj. Larg, întins, dezvoltat; cu amănunte multe. [< fr. ample, cf. lat. amplus]. Vezi definitia »