ȘPERÁCLU s.n. Un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken]. Vezi definitia »

TRÍPLU¹, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus. Vezi definitia »

SUBMULTÍPLU, submultipli, s. m. (Mat.) Mărime care se cuprinde de un număr întreg de ori într-o mărime de aceeași natură. ♦ Unitate de măsură derivată care reprezintă o asemenea mărime. – Sub¹- + multiplu (după fr. sous-multiple). Vezi definitia »

ȘMUȚTÍTLU s. n. (poligr.) copertă falsă, interioară; pagină de gardă. (< germ. Schmutztitel) Vezi definitia »

CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuți în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex) Vezi definitia »