Definita cuvantului țoabă
țoábă (-be), s. f. – Țînțar (Simulia). – Var. țobîc(ă), ciobîc. Origine îndoielnică. După Tiktin, din kirguiz. zebük, soluție ce pare puțin convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țoabă
MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat1 + suf. -ură. Vezi definitia »
pe sub mână, pe sub tejghea expr. pe ascuns, în mod clandestin. Vezi definitia »
VERGÉNȚĂ, vergențe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. – Din fr. vergence. Vezi definitia »
AMBRÁSĂ s.f. Cordon care servește pentru a ține strâns mijlocul unei perdele sau draperii. [< fr. embrasse]. Vezi definitia »
VÂJIÁLĂ s. f. v. vâjâială. Vezi definitia »