Definita cuvantului toc
toc (-curi), s. n. – 1. Teacă, învelitoare. – 2. Vas de lemn dintr-o singură bucată, putină. – 3. Cadru de ușă sau de fereastră. – 4. Condei. – 5. Cutie în care se ține piatra de ascuțit. – 6. (Rar) Cornet. – Var. Mold. tioc. Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; cf. Gáldi, Dict., 164), cf. sb., cr., slov., mag. tok.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toc
MONOLÓC adj. invar. (Despre avioane) Cu un singur loc; monoplas. [După fr. monoplace]. Vezi definitia »
pritóc, pritócuri, s.n., adj. 1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală. 2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului. 3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma) vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep). Vezi definitia »
CAPÓC s. n. produs vegetal din fructele de capochier, folosit ca material de umplutură pentru perne, saltele etc. (< fr., engl. kapok) Vezi definitia »
AD-HÓC adv. Anume pentru acest scop, de circumstanță. ◊ (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea țărilor românești. – Din lat. ad hoc. Vezi definitia »
pititióc, -oácă, adj. (reg.) mititel. Vezi definitia »