Definita cuvantului trăbîci
trăbîcí (-ce), s. n. – Balistă, piesă înv. de artilerie. It. trabucco (Tiktin), probabil prin intermediul pol. sau mag. Sec. XVII, înv. Este dubletul lui trabuc, s. n. (țigară), din germ. Trabuko.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trăbîci
ÎNVEȘNICÍ, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinicí vb. I] – În + veșnic. Vezi definitia »
SPONCI – V. sponcă. Vezi definitia »
stârmocí, stârmocésc, vb. IV (reg.) a pierde vremea. Vezi definitia »
ÎNFURCÍ, înfúrc, vb. IV. (Rar) 1. Refl. A se bifurca. 2. Refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [Var.: înfurcá vb. I] – În + furcă. Vezi definitia »
pitrocí, pitrocésc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile. Vezi definitia »