Definita cuvantului tranc
tranc interj. – Exprimă ideea de zgomot sau de pocnet. Creație expresivă, cf. tronc, clanț. – Der. tranca-fleanca (var. treanca-fleanca), interj. (exprimă ideea de flecăreală sau de vorbă lungă), pentru partea a doua a compusului cf. fleancă; trăncăi (var. trăncăni), vb. (a hodorogi, a trosni, a flecări, a melița); trăncălău, s. m. (palavragiu, limbut); trăncănaie (var. trăncănea, trancafuse, catrafuse), s. f. (fleac, bagatelă, moft; boarfe), ultimele forme sînt mai puțin clare, cf. catrafuse, primele, probabil de la un pl. al formei următoare; trăncăneală, s. f. (flecăreală, mîncărime de limbă). Din rom. provine mag. trankálo (Edelspacher 23), cf. și bg. drănkanie „flecăreală”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tranc
BLANC2 s.n. 1. (Poligr.) Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. Pauză albă și tremurătoare care apare uneori la emisiunile de televiziune, dând senzația că „s-a rupt filmul”. [< fr. blanc]. Vezi definitia »
BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeață; p. ext. minciună. – Din germ. Bank. Vezi definitia »
ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește împotriva tancurilor. Armă antitanc. – Fr. antitank. Vezi definitia »
POLSPÁNC, -Ă, polspanci, -e, adj. (Rar, despre oi) Rezultat din încrucișarea unei rase din Polonia cu o rasă din Spania. – Rus. pol-španskaja[ovca]. Vezi definitia »
șpanúnc s.n. (reg.) operație de strângere cu lanțul a butucilor încărcați în teleagă. Vezi definitia »