Definita cuvantului troian
troián (-iéne), s. n. – 1. Dig de protecție săpat într-o perioadă nedeterminată de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunării, atribuit greșit împăratului Traian. – 2. Cantitate mare de zăpăadă, nămete, noian. – 3. Grămadă, morman, teanc. – 4. (Olt.) Potecă într-o fîneață. – 5. (Olt.) Urma saniei pe zăpadă. Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), cf. sb. trojan. Der. directă din lat. Trāĭānus (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 218) nu este posibilă fonetic. Apare în doc. din sec. XV. Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare rom.; și că numele său s-ar fi perpetuat în sl. în legătură cu această construcție defensivă, nu este semnificativ, căci este vorba de o tradiție fără temei și cu siguranță tîrzie. – Der. tro(i)eni, vb. (a se îngrămdi zăpada; a fi drumurile blocate de zăpadă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu troian
TACTICIÁN, -Ă, tacticieni, -e, s. m. și f. Specialist în probleme de tactică (I). [Pr.: -ci-an] – Din fr. tacticien. Vezi definitia »
GREGORIÁN adj. 1. (despre modificări liturgice) introdus de papa Grigore I, în sec. VII. ♦ cânt ~ = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa Grigore I; rit ~ = schimbări introduse în liturghie de papa Grigore I. 2. calendar ~ = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. (< fr. grégorien) Vezi definitia »
șopán, -ă, adj. (reg.; despre oameni) smintit, zăpăcit. Vezi definitia »
momârlán2, momârláni, s.m. (reg.) muntean, țăran de la munte. Vezi definitia »
CHERSONIÁN (‹ pen. Kerson) s. n., etajul superior al Sarmațianului, constituit din nisipuri cu stratificație încrucișată, avînd ca fosile caracteristice specii de mactra. Vezi definitia »