Definita cuvantului tronc
tronc interj. – Exprimă surpriza și mirarea. Creație expresivă, cf. bo(n)c, tranc, trosc. – Der. troncan, s. m. (băiat robust); troncăni, vb. (a trăncăni, a flecări), cf. trăncăni; troncănit, s. n. (pălăvrăgeală); troncăt (var. troncot), s. n. (huruit). Cf. hodoronc-tronc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tronc
otínc, otíncuri, s.n. (reg.) 1. bețișor cu care se leagă firele rupte la războiul de țesut. 2. pârghie. Vezi definitia »
verbúnc s.n. (reg.) hora recruților austromaghiari (în trecut, în Ardeal). Vezi definitia »
trosnitorinc, trosnitorinci s. m. (intl.) bătăuș, huligan. Vezi definitia »
tranc interj. – Exprimă ideea de zgomot sau de pocnet. Creație expresivă, cf. tronc, clanț. – Der. tranca-fleanca (var. treanca-fleanca), interj. (exprimă ideea de flecăreală sau de vorbă lungă), pentru partea a doua a compusului cf. fleancă; trăncăi (var. trăncăni), vb. (a hodorogi, a trosni, a flecări, a melița); trăncălău, s. m. (palavragiu, limbut); trăncănaie (var. trăncănea, trancafuse, catrafuse), s. f. (fleac, bagatelă, moft; boarfe), ultimele forme sînt mai puțin clare, cf. catrafuse, primele, probabil de la un pl. al formei următoare; trăncăneală, s. f. (flecăreală, mîncărime de limbă). Din rom. provine mag. trankálo (Edelspacher 23), cf. și bg. drănkanie „flecăreală”. Vezi definitia »
BLANC2, blancuri, s. n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc. Vezi definitia »