BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș. Vezi definitia »

icioglan-ceauș, icioglan-ceauși, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească. Vezi definitia »

VĂSĂRÍȘ, văsărișe, s. n. Canal de scurgere a apelor din mină. – De la vas. Vezi definitia »

meiúș s.m. (reg.) mătură. Vezi definitia »

BUTUCÁȘ, butucași, s. m. Butucel. – Butuc + suf. -aș. Vezi definitia »