HÂRDĂIÁȘ, hârdăiașe, s. n. Diminutiv al lui hârdău. [Pr.: -dă-iaș] – Hârdău + suf. -aș. Vezi definitia »

CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În directie piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș. Vezi definitia »

TRÂMBIȚÁȘ, trâmbițași, s. m. Persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompet, trompetist. ♦ Persoană care chema, în trecut, locuitorii de la sate, prin sunete de trâmbiță, pentru a le comunica știri de interes general. – Trâmbiță + suf. -aș. Vezi definitia »

MĂLINÍȘ, mălinișuri, s. n. Loc unde cresc mălini (1). – Din mălin + suf. -iș. Vezi definitia »

PAINJENÍȘ s. n. v. păienjeniș. Vezi definitia »