CÓNTE¹, conți, s. m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu. – Din fr. comte. Vezi definitia »

condíte s.f. pl. (înv.) cofeturi, zaharicale. Vezi definitia »

VIABILITÁTE s.f. Faptul de a fi viabil; calitatea de a fi viabil. ♦ Calitatea îmbrăcămintei unei șosele de a corespunde condițiilor cerute de traficul pentru care a fost proiectată. [Pron. vi-a-./ cf. fr. viabilité]. Vezi definitia »

LOCVACITÁTE s. f. calitatea de a fi locvace; limbuție. (< fr. loquacité, lat. loquacitas) Vezi definitia »

PULMONÁTE s. f. pl. subclasă de moluște gasteropode (melcul, limneea) care respiră printr-un plămân. (< fr. pulmonés, lat. pulmonata) Vezi definitia »