BEI, bei, s. m. 1. (Înv.) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; p. ext. prinț. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom supus unei suveranități străine. Beiul Tunisiei. – Tc. bey. Vezi definitia »

AGENȚIA HAVAS A ROMÂNIEI, sucursala din București a agenției franceze de presă Havas. Prima agenției de presă care a funcționat, între 1879 și 1888, în România. Vezi definitia »

ȚĂRCOTÉI, țărcoteie, s. n. (Reg.) 1. Diminutiv al lui țarc (2). 2. Scaun făcut din pământ, pe care stau ciobanii când mulg oile. Vezi definitia »

BUFLÉI, buflei, s. m. Copil sau pui de animal gras, dolofan. Vezi definitia »

BALTA IALOMIȚEI, luncă hidroamenajată a Dunării, cuprinsă între Brațele Dunărea Veche (la E) și Borcea (la V); 831,3 km²; 94 km lungime (între Călărași și Hîrșova); 4-12,5 km lățime. Alt. med.: 10-17 m. Reg. de bălți, mlaștini și grinduri, azi îndiguită și desecată. Porumb, grîu, orz, ovăz, sfeclă de zahăr. Creșterea bovinelor și ovinelor. Cunoscută și sub numele de Balta Borcei. Vezi definitia »