Definita cuvantului urlui
urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urlui
GARGÚI s.n. (Constr.) Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei, ornamentat, reprezentând adesea animale fantastice. [Scris și gargouille. / < fr. gargouille]. Vezi definitia »
GĂRDUÍ, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui. Vezi definitia »
SUPRAVIEȚUÍ, supraviețuiesc, vb. IV. Intranz. A rămâne în viață după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc. – Supra- + viețui (după fr. survivre). Vezi definitia »
futu-i (mama mă-sii)! interj. (obs.) (cu conotații admirative, cât și de respingere) extraordinar! Vezi definitia »
AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto1- + atribui]. Vezi definitia »