muțuțúi s.n. (reg.) vârf țuguiat (de deal, căpiță, căciulă). Vezi definitia »

FĂGĂDUÍ, făgăduiesc, vb. IV. Tranz. A promite cuiva că va face un anumit lucru. – Din magh. fogadni. Vezi definitia »

GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV. Tranz. A pune ghizduri la o fântână. – Din ghizd. Vezi definitia »

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem¹ (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem¹ + suf. -ui. Vezi definitia »

ZEȚUÍ, zețuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza literele unui text în culegar după manuscris pentru a tipări; a culege. – Din germ. setzen. Vezi definitia »