TRUVÁI s. n. descoperire fericită, surprinzătoare a unui cuvânt, a unui amănunt potrivit. (< fr. trouvaille) Vezi definitia »

coscái (-i), s. m. – Corb. Origine necunoscută. Vezi definitia »

dítai adj. – Atît de mare. Var. ditamai, ditămai. Țig. dita „iată”. Var., ca cîtămai. Vezi definitia »

izbái s.n. (înv.) 1. lovitură. 2. trântă. Vezi definitia »

líștai adv. – 1. (Olt.) Îmbibat, înmuiat. – 2. (Mold.) Aidoma, bucățică ruptă. – Var. Mold., Munt. lișteav, Olt. leșteav, Trans. lejdeu. Origine îndoielnică, probabil expresivă. Trebuie să aparțină la familia lui fleșcăi, cu pierderea inițialei, ca în fleandură › loandră, cf. flișvăi, vb. (a se bălăci, a tropăi), cuvînt rar, flișcă etc. Echivalența semantică între topit (‹ turnat, topit) și „asemănător”, ca în leit. Legătura cu sb. lice „față” (Cihac, II, 173) sau sb. bliškav „strălucitor” (Scriban) nu e sigură. Cf. lișcotă, s. f. (mulțime de copii), pe care Scriban o pune în legătură cu lișiță; liticaș, s. m. (plevușcă). Vezi definitia »