Definita cuvantului vinci
vínci (-iuri), s. n. – 1. Cabestan. – 2. Pulie, scripete. – Tc. vinç, cf. ngr. βίντσι, bg. vint. Legătura cu țig. vinğ „legătură” (Graur 194) este improbabilă. Candrea se gîndea la it. vinciglio.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vinci
bíci (bíce), s. n. – 1. Obiect din împletitură de curele cu care se lovesc sau îndeamnă animalele să meargă. – 2. Lovitură dată cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ, sb., cr., ceh., rus. bič, pol. bicz. Cf. și băț. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuială, s. f. (bătaie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuiește); biciușcă, s. f. (bici). Din rom. provine săs. bitsch. Ngr. βίτσα și alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34). Vezi definitia »
SPONCI – V. sponcă. Vezi definitia »
ghici Vezi definitia »
pungáci2, -ce, adj. (înv.) 1. (despre obiecte) care înțeapă, care împunge. 2. (reg.; despre vite) care are năravul de a împunge. Vezi definitia »
STĂRFOCÍ, stărfocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strivi. Vezi definitia »