Definita cuvantului vîrcolac
vîrcolác (-ci), s. m. – 1. Duh rău, căruia i se atribuie mai ales ocultația Lunii și a Soarelui în timpul eclipselor. – 2. Peștișor artificial pentru undiță. – Mr. vărculac, vărcolac, megl. vărculac. Sl. vlŭkodlakŭ, de la vlŭkŭ „lup” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 448; Conev 106; Schneeweiss, REB, II, 181), cf. bg. vrăkolak, sb. vokodlak, alb. vurvolak, ngr. βουρϰόλαϰας (Meyer, Neugr. St., II, 20), fr. brucolaque (Gaster, ZRPh., IV, 385; REW 9461). Pentru semnificația sa mitologică, cf. fr. loup-garou. germ. Werwolf. Din sl. vlŭkŭ provin și toponimele Vîlcea, regiune care în sec. XII era teritoriul unui Farcaș (‹ mag. fárkás „lup”) și Vîlcov, traducerea gr. Λυϰόστομον.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrcolac
HAC2, hacuri, s. n. (Reg.) Un fel de cui de fier care se bate iarna pe talpa încălțămintei sau la potcoavele cailor, ca să nu alunece. – Din ucr. hak. Vezi definitia »
EXOCARDIÁC, -Ă adj. (Despre zgomotele inimii) Care se produce în afara cavității cardiace. [Pron. -di-ac. / < fr. exocardiaque]. Vezi definitia »
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac. Vezi definitia »
BROTÁC, brotaci, s. m. Broatec. – V. broatec. Vezi definitia »
UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre umbră. (din fr. ubac) [def. MDN] Vezi definitia »