Definita cuvantului vîrstă
vîrstă (-te), s. f. – 1. Etate. – 2. Dungă, fîșie. – 3. Smoc, cosiță. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrîstă. Mr. vîrstă, vrîstă, megl. vrăstă. Sl. vrŭsta, vrŭstŭ (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrăstĭ „etate”, slov. vèrsta „linie”. – Der. vîrsta (var. vrîsta), vb. (a dunga; a împestrița, a asemui); vîrstnic (var. vrîs(t)nic), adj. (adult, matur; înv., de aceeași etate); vîrstnicie (var. vrîstnicie), s. f. (vîrsta de adult); învrîsta, vb. (a dunga; a alterna; a varia).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu vîrstă
CANELÚRĂ s.f. Șanț îngust care brăzdează vertical o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor. ♦ (Tehn.) Șanț puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură. ♦ Dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. [< fr. cannelure]. Vezi definitia »
CÁUZĂ s. f. 1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen. 2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni. ♦ în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză. ◊ motiv, rațiune. 3. (jur.) pricină, proces. ♦ a avea câștig de ~ = a câștiga. (< lat., it. causa, după fr. cause) Vezi definitia »
BRÁMĂ s. f. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară și muchiile rotunjite, având suprafața striată sau punctată. (< fr. brame) Vezi definitia »
sfârâială, sfârâieli s. f. profit, avantaj obținut cu ușurință, chilipir, pleașcă. Vezi definitia »
MITOGRÁFĂ s. f. v. mitograf. Vezi definitia »