Definita cuvantului voce
vóce (-ci), s. f. – Glas. – Mr. boațe. Lat. vocem (sec. XIX), cf. REW 9459. Este dubletul lui boace, v. boci. – De. (din fr.) vocabular, s. n.; vocal, adj.; vocală, s. f.; vocalic, adj.; vocalism, s. n.; vocaliza, vb.; vocativ, s. n.; vocați(un)e, s. f.; vocifera, vb.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu voce
dúce (dúci), s. m. – Titlu nobiliar. – Var. (înv.) ducă. It. duca (sec. XVII), în parte prin intermediul ngr. δοῦϰας, sl. duka. Forma actuală a fost readaptată lat. dux, -cem. – Der. ducal, adj. (care aparține ducelui); ducat, s. m. (ducat, monedă); ducat, s. n. (ducat, provincie, teritoriu în stăpînirea unui duce); ducesă, s. f. (soția unui duce); archiduce, s. m. (titlu dat prinților din casa imperială a Austriei). Este dublet de la doge, s. m. (titlu purtat de conducătorii politici ai unor vechi republici italiene), din ven. doge. Vezi definitia »
CÍNSPRECE num. card. v. cincisprezece. Vezi definitia »
LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis. Vezi definitia »
VORÁCE, voraci, -ce, adj. Care mănâncă cu poftă exagerată, cu lăcomie, mâncăcios; lacom, gurmand. – Din fr. vorace, lat. vorax, -acis. Vezi definitia »
AIX-EN-PROVENCE [ex-ã-provãs], oraș în S Franței (Provence); 126,6 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. electrotehnică; produse alim. Ape termale. Stațiune balneară. Universitate (1413). Muzeu de antichități. Catedrală (sec. 11-12), edificii din sec. 17-18. Vezi definitia »