ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță. Vezi definitia »

OLANDÍNĂ s. f. Țesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină. Vezi definitia »

zeámă (-émi), s. f. – 1. Suc, must. – 2. SUpă, fiertură. – Var. zamă. Mr. dzamă. Gr. ζέμα, uneori prin intermediul unui lat. *zĕma (Tiktin; Graur, Rom., LVI, 109; Ivănescu, BF, VI, 102; Rohlfs, EWUG, 732; Rosetti, II, 69). – Der. zemîrcă, s. f. (poșircă, apă chioară), var. zămîrcă, zămurcă; zemos (var. zămos), adj. (cu zeamă); zămos, s. m. (Mold., pepene galben). Din rom. provine rut. dzema, dzjama (Candrea, Elemente, 403). Vezi definitia »

MONÉDĂ s.f. Ban de metal sau de hârtie, care are curs legal într-un stat; (curent) ban de metal, mărunțiș. [Var. monetă s.f. / < ngr. moneda, cf. it. moneta, lat. moneta]. Vezi definitia »

Plantă erbacee cu frunze mari si flori decorative de culoare albastră sau albă (Borago officinalis), ale cărei frunze cu gust de castravete se consumă crude în salate, iar florile (trecute prin albus si zahăr pudră) sunt folosite ca element de decor pentru salate de fructe si înghe ate. Sin. alior, boran ă. Vezi definitia »