Definita cuvantului zăvor
zăvór (-oáre), s. f. – 1. Încuietoare, ivăr, închizătoare. – 2. Întinzător de urzeală. – 3. Așchie, țandără. Sl. zavorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 81), cf. slov. zavora, mag. závor, zár. Sensul 3 se explică prin folosirea frecventă a unei surcele ca ivăr. – Der. zăvorî, vb. (a închide, a încuia cu zăvorul). Din mag. zár provine zar, s. n. (zăvor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăvor
DEȚINĂTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. detentor1. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor) Vezi definitia »
PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor) Vezi definitia »
CAMPEÁDOR s.m. Supranume dat în Spania Cidului. [Pron. -pe-a-. / < sp. campeador]. Vezi definitia »
PRIM-PRÉTOR, prim-pretori, s. m. (În vechea organizare administrativă a țării) Funcționar mai mare în grad decât pretorul (3). – Prim2 + pretor. Vezi definitia »
IUTIȘÓR adv. (Pop.) Nici prea iute, nici prea încet; potrivit de iute; repejor. – Iute + suf. -ișor. Vezi definitia »