SCÁPULĂ s. f. os triunghiular, lat și subțire, umărul împreună cu clavicula și cu humerusul; omoplat. (< lat. scapula) Vezi definitia »

AUTOMÁTICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a științei care studiază metode și tehnici, de automatizare specifice concepției și utilizării sistemelor automate. Deși termenul de a. a fost introdus în 1940, preocupări în domeniu apar în sec. 18-19. D. Evans realizează (1784) un procedeu automat de obținere a făinii, J.M. Jacquard inventează (după 1800) un război de țesut complex, iar Ch. Babbage construiește (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitivă de luare a deciziei. Pasul esențial în a. a fost însă inventarea și dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. În România, preocupări în domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrică a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanică, teoria sistemelor neliniare), S. Călin (metode de acordare a regulatoarelor automate) ș.a. Vezi definitia »

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică. Vezi definitia »

ADIPÓZĂ s.f. (Biol.) Exces de grăsime în organism; adipozitate. [ < fr. adipose]. Vezi definitia »

vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli Vezi definitia »