VÉRVĂ s. f. Însuflețire, avânt, imaginație, fantezie care animă pe cineva (fiind exprimată prin cuvinte); bogăție verbală rezultată din această stare de spirit; volubilitate. ◊ Expr. A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. – Din fr. verve. Vezi definitia »

CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț. Vezi definitia »

CUSCÚTĂ s.f. Plantă parazită, fără clorofilă, care trăiește mai ales pe trifoi și pe lucernă; (pop.) torțel. [< fr. cuscute]. Vezi definitia »

GODÉTĂ s.f. Godeu (I, 2) [în DN]. [< fr. godet]. Vezi definitia »

várvă (depozit de argile) s. f., g.-d. art. várvei; pl. várve Vezi definitia »