CALOMÉL s. n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel. Vezi definitia »

LARINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă a gâtului cu ruptura laringelui. [< fr.laryngocèle, cf. gr. larynx – laringe, kele – tumoare]. Vezi definitia »

FUSÉL s.n. Vârtelniță (pentru făcut frânghii etc.). [< it. fusella]. Vezi definitia »

ÁNGEL s.m. (Liv.) Înger. [< it. angelo]. Vezi definitia »

CHEPCÉL s. n. v. chipcel. Vezi definitia »