SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus) Vezi definitia »

ghermesút (ghermesúturi), s. n. – Țesătură fină, voal. – Var. ghermesit. Tc. germsud (Șeineanu, II, 80; Lokotsch 684). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea. Vezi definitia »

DESFĂCÚT², -Ă, desfăcuți, -te, adj. 1. (Despre un obiect formând un tot) Descompus, desprins (în bucăți); răsfirat, împrăștiat, demontat. 2. (Jur.) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – V. desface. Vezi definitia »

nefutut, -ă, nefutuți, -te adj. (obs.) 1. care trece printr-o perioadă de abstinență sexuală. 2. isteric. Vezi definitia »