cacioli, caciolesc v. r. a se supăra, a fi necajit. Vezi definitia »

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec. Vezi definitia »

păscălí, păscălésc, vb. IV (înv.) a prezice viitorul din pascalie; a profeți. Vezi definitia »

muclí (-lésc, -ít), vb. – 1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli. Vezi definitia »

copișălí, copișălésc, vb. IV (reg.) a face căpițe; a căpiți, a căpița. Vezi definitia »