BUC², buci, s. m. (Reg.) Fag bătrân. – Slav (v. sl. buku). Vezi definitia »

pruțúc, pruțúce, s.n. (reg.) traistă de pânză pentru hrană (pe care o purtau soldații). Vezi definitia »

buc (búci), s. m. 1. Scamă, cîlți. – 2. Coajă, cocoloș. Origine necunoscută. Cihac crede că expresia într-un buc „într-o clipă” se bazează pe un cuvînt diferit, pe care îl pune în legătură cu pol. buch, rus. buch „zgomot”, cf. buh; însă pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scamă”, înțeles ca „pic, strop, cantitate neînsemnată”. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. bucos, adj. (cu părul încîlcit). Vezi definitia »

BUC³, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”. Vezi definitia »

iuc, iucuri, s.n. (înv.) Cât se poate încărca pe un cal; sarcină, povară. Vezi definitia »