scăunúc, scăunúce, s.n. (reg.) scaun mic, scăunaș, scăunel. Vezi definitia »

TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. Vezi definitia »

CADÚC, -Ă adj. 1. lipsit de trăinicie, șubred; (p. ext.) învechit, depășit, perimat. 2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală. (< fr. caduc, lat. caducus) Vezi definitia »

FERNAMBÚC s. n. lemn de Brazilia de culoare roșiatică, folosit la fabricarea arcușurilor. (< germ. Fernambuk/holz/) Vezi definitia »

NANSÚC s.n. (Text.) Țesătură foarte subțire de bumbac sau de mătase. [< fr. nansouk]. Vezi definitia »