GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik]. Vezi definitia »

AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto²- + combină]. Vezi definitia »

TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »

FOSFATÁZĂ, fosfataze, s. f. Enzimă care participă la toate procesele organice fundamentale. – Din fr. phosphatase. Vezi definitia »

PENTÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharidă cu cinci atomi de oxigen în moleculă. [< fr. pentose]. Vezi definitia »