TRIPÚDIU s. n. 1. (ant.) dans ritmic al preoților salieni din Roma antică. 2. (fig.) sărbătoare mare, manifestație zgomotoasă. ◊ exuberanță, exultare. (< lat. tripudium) Vezi definitia »

PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure]. Vezi definitia »

orgoliu ; infatuare ; aroganta . Vezi definitia »

bighidiu, bighidii s. m. v. bidiviu Vezi definitia »

tarciníu, -íe, tarciníi, adj. (înv.) de culoarea scorțișoarei. Vezi definitia »