CÍCĂ adv. (Pop. și fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (precedă o afirmație pusă pe socoteala altora) (Se) spune că... (lumea) zice că..., după cum (se) crede. 2. (Indică un sentiment de mirare sau de îndoială) Dacă poate fi cu putință! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai puțin. Mai mult decât atâta. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins că nu este așa) Chipurile, vorba vine! vorbă să fie! – Din [se zi]ce că. Vezi definitia »

UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza. Vezi definitia »

SLUJBULÍȚĂ, slujbulițe, s. f. Diminutiv al lui slujbă; slujbușoară. – Slujbă + suf. -uliță. Vezi definitia »

tonoveálă s.f. (reg.) pământ călcat pentru zidirea caselor. Vezi definitia »

BOMBÁRDĂ¹ s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde) Vezi definitia »