CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza) Vezi definitia »

SCROFULÍDĂ s. f. denumire generică pentru afecțiunile cutanate sub formă de scrofule. (< fr. scrofulide) Vezi definitia »

PUFULÍȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); plantă din acest gen. – Puf² + suf. -uliță. Vezi definitia »

CEÁTĂ, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de același fel). 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc (2), stol (2); trupă înarmată și organizată. – Din sl. četa. Vezi definitia »

VAFĂ, vafe, s.f. Semipreparat industrial, ca o gofră subțire și uscată, utilizat ca strat de napolitană, înveliș de nuga, de alviță, sub formă de cornete de înghețată etc.; din engl. wafer; sin. (înv.) vafelă, din. germ. Waffel. – V. gofră. Vezi definitia »